Jucarii cumparate din magazine online

Cam toate jucariile pe care le-am cumparat copiilor mei, sunt din magazine online. Sincer, nu mai gasesc motive in 2016, sa ma duc intr-un magazin fizic, sa caut parcare, sa consum benzine aiurea si sa ma enevrez in trafic, cand pot sa ii las pe cei mici sa isi caute singuri jucariile preferate, pe internet.
Din punctul meu de vedere, avantajele sunt multiple. Cu ocazia achizitionarii de jucarii online, au invatat foarte multe lucruri despre calculatoare si cred ca acestea le sunt de folos. La prima vedere sunt putin importante, analizate cu atentie insa, eu cred ca noile cunostinte ii vor ajuta foarte mult.

Au invatat despre browsere, tab-uri, sa isi scrie sau cate anumite adrese, sa foloseasca practic un motor de cautare, sa deschida jucariile preferate in noi tab-uri, sa inchida tab-urile vechi, sa isi salveze grup-uri de tab-uri, sa apeleze bookmarks, sa isi goleasca cache-ul, sa se conecteze la o retea wi-fi etc.

Aceste informatii par derizorii pentru un adult insa tinand cont de faptul ca la varsta lor, alergam dupa 1 minge de 35 de lei si cunostintele mele tehnice, se rezumau probabil la porneste tv-ul, respectiv opreste radio-ul, cred ca ai au mari avantaje.

Nu este ca si cum eu sau cei din generatia mea, am fi facut acele lucruri, avand de ales. NU! Scurt, tare si cuprinzator, acelea erau posibilitatile, nu am avut de ales.

Nu am fost niciodata genul care sa preamareasca, sa idolatrizeze, sa adore, divinizeze copilaria pe care eu am avut-o in regimul lui Ceausescu: 1 ora de desene pe saptamana, aceleasi jucarii triste in aceleasi magazine triste, coada la citrice, de sarbatori si ulei sau zahar la cartela. Sincer, cred ca trebuie sa ai grave probleme pishice, sa faci acest lucru insa asta este doar parerea mea umila.

Imi aduc si acum aminte ca jucaria preferata pana pe la 8 ani, a fost un leu trist dintr-un cauciuc de calitate indoielnica. Sa ajungi sa crezi ca ai avut o copilarie frumoasa, doar pentru ca te jucai cu mingea de 18 sau 35 de lei ori pentru ca tragea cu carbit sau aruncai cu pietre, denota prostie dusa la extrem.

Si acum imi aduc aminte ca am fost cu tata, aveam vreo 10 ani, in vizita la un prieten de-al sau si atunci am vazut prima oara Lego. Avea mama plecata in Franta si copilul respectiv, nu mai stiu cum il cheama si nici nu conteaza, avea acasa zeci de colectii de Lego Technic, Lego Creator, Lego Speed Champions si altele asemenea. Nu mai vroiam sa plec efectiv si cred ca am fost trist saptamani intregi, gandindu-ma ca eu ma jucam in fata blocului cu un portofel vechi in care bagasem pietricele si incercam sa daram cu el o tinta, aruncandu-l. Sau ca in timp ce el se juca cu lego, eu faceam colectie de surprize Turbo ori stampile sau  cutii de chibrituri. Si sa ajung acum, 25 de ani mai tarziu, sa ma gandesc:"wow, ce frumaosa a fost copilaria mea..." Really?

Pe cand acum, orice familie cat de modesta, isi permite mai multe jucarii decat aveam toti cei 10 copii din blocul nostru. Chiar zilele trecute ma uitam, cu fii-mea intr-un magazin de gen...pai sa tot cumperi. Si la varsta mea cred ca m-as bucura inca sa imi mai iau niste masinute radio comandate sau alte lucruri asemanatoare. Vorba bunicii mele: bani sa ai mama...ca de cumparat, gasesti orice in materie de jucarii pentru copii:
Ca sa nu mai zic ca unele dintre aceste categorii, comporta si subcategorii, de genul:

Pai sincer, la varsta lor, cred ca mi-as fi vandut 2 rinichi doar ca sa am posibilitatea sa ma joc cu astea.